Soluții și tratamente
Redness and scales on the face, body and scalp can be linked to two specific chronic diseases that affect sensitive and reactive skin: seborrhoeic dermatitis and psoriasis.
Dermatita seboreică este o afecțiune inflamatorie scuamoasă care afectează în special fața și scalpul.
La nivelul feței, aceasta este situată în principal pe zonele grase (bogate în glande sebacee) de pe lateralele nasului, pe aripile nazale (pliurile nazolabiale), zona dintre sprâncene și pe sprâncene, canalele auditive externe. Pielea capului este o zona predispusă, iar patologia provoacă o stare inflamatorie a pielii, stare care depășește nivelul scalpului. Alte zone cu păr pot fi afectate, așa cum ar fi marginea liberă a pleoapelor (responsabilă de blefarită) sau pubisul, iar la bărbați, barba sau zona pieptului.
La nivelul scalpului, scuamele sunt ușor gălbui și uleioase, puțin sau deloc aderente la nivelul scalpului. Extinderea dincolo de limita liniei părului de pe frunte este posibilă. Poți consulta "Mătreață și scuame" păr și scalp aici.
Dermatita seboreică se manifestă prin episoade intercalate cu perioade de remisie completă sau relativă. Anotimpurile și stresul pot interfera în ritmul puseurilor inflamatorii. Intensificarea manifestărilor clinice în perioada iernii este obișnuită.
Simptomele pot varia, dar cel mai adesea simptomele sunt: mâncărime (prurit) sau o senzație de arsură.
Aceasta este o patologie frecventă la adulți (afectează 3% din populație) - în special pe adulții tineri - dar poate afecta copiii în mod frecvent (71% dintre ei), de manieră tranzitorie. "Crustele de lapte" la sugari reprezintă o manifestare a dermatitei seboreice.
În timp ce unele afecțiuni specifice cauzează apariția bruscă a dermatitei seboreice, simptomele apar, de obicei, la adulții tineri sănătoși.
Sunt de vină câțiva factori:
Cantitatea de sebum;
Malassezia (o levură) pe pielea indivizilor (flora saprofită)
Răspunsul imun al persoanei afectate la aceste levuri care irită și inflamează pielea.
Natura cronică, recurentă a dermatitei seboreice care provoacă înroșirea feței cu sau fără solzi și / sau mătreața este o sursă semnificativă de disconfort pentru persoanele afectate. Acest disconfort este atât social, cât și funcțional (mâncărime, senzații de arsură etc.).
Psoriazisul este o afecțiune cronică, non-contagioasă a pielii, care afectează 2 până la 3% din populație. Poate apărea la orice vârstă. Factorii declașatori specifici pot dezvălui un profil predispus genetic și pot provoca leziuni.
Petele de psoriazis sunt roșii (eritematoase) și acoperite cu solzi groși albicioși. Sunt foarte clar definite în comparație cu pielea sănătoasă.
Zonele cele mai afectate, în general, sunt coatele și genunchii (zone care sunt afectate de microtraume), dar orice parte a tegumentului poate fi afectată. Scalpul este o zonă cu impact major (în special zona occipitală). Atunci când psoriazisul ajunge la pliurile pielii (inghinal, axile etc.), aceasta se numește psoriazis invers, care este mult mai puțin solzos. Uneori, unghiile sunt, de asemenea, afectate în diferite moduri (îngroșare, erodare, deformări).
Uneori, psoriazisul apare pe piele sub formă de mici punctulețe „ca picături” sau pustule cu eritem (roșeață).
Uneori, psoriazisul apare pe piele sub formă de mici punctulețe „ca picături” sau pustule cu eritem (roșeață).
Senzații de mâncărime sau chiar arsuri pot fi resimțite în pliurile pielii. Psoriazisul poate avea un impact major asupra calității vieții, mai ales dacă este răspândit sau se găsește pe zone deosebit de sensibile.
Afectează pielea, dar poate provoca, de asemenea, probleme reumatice. Afectează aproximativ 25% din persoanele cu afecțiuni ale pielii. Acest reumatism psoriazic poate fi axial (coloana vertebrală) sau periferică (în special articulațiile falangeale).
Familia este afectată între 30 și 40% din cazuri. Transmiterea implică mai multe gene (multi-gene) și nu este sistematică.
Local, pe piele, reînnoirea accelerată a epidermului determină apariția petelor. Cu această susceptibilitate, anumiți factori declanșatori sunt clari:
Schimbările climatice
(în special perioadele reci);
Factori infecțioși
(în special rinofaringe);
Stresul psihologic
pielea este sub influența neuromediatoarelor și este „prea reactivă”.
Traumatisme locale
(arsuri, frecare, zgârieturi);
Anumite medicamente
(antimalarice sintetice, anumite medicamente pentru hipertensiune, săruri de litiu, unele picături specifice de ochi etc.).
Medicii sunt familiarizați cu aceste medicamente și nu este necesară oprirea unui tratament benefic dacă responsabilitatea acestuia nu a fost dovedită.
Anumite boli și obiceiuri toxice, deși nu sunt sistematice, sunt adesea întâlnite la pacienții cu psoriazis: sindrom metabolic (mai multe semne, inclusiv excesul de greutate, hiperlipidemia, hiperglicemia și hipertensiunea arterială), consumul excesiv de alcool și fumatul.
În cazul în care roșeața este asociată cu scuame, cere sfatul medicului dermatolog pentru a stabili diagnosticul și pentru a ști dacă este vorba de o dermatită seboreică, despre psoriazis sau despre o altă afecțiune.
În situații speciale, medicul va căuta o cauză responsabilă pentru apariția dermatitei seboreice. În cele mai multe cazuri, abordarea terapeutică a medicului este de a prescrie tratamente adecvate, care sunt cel mai adesea antifungice. Pacientul cu dermatită seboreică ar trebui să utilizeze produse non-iritante și să înțeleagă caracterul cronic și recurent, prin urmare, să accepte necesitatea unui tratament de întreținere.
Antimicoticele sunt sub formă de șampoane și creme pentru față. În unele cazuri, poate fi utilizat, de asemenea, și litiul sub formă de gel. Ar trebui evitată utilizarea pe față a produselor care conțin cortizon pentru că acesta oferă o calmare rapidă, dar accentuează sensibilitatea pielii și are un efect negativ pe termen mediu.
Medicul va evalua mai întâi sfera psoriazisului, repercusiunile sale și dacă există sau nu un sindrom metabolic sau un consum excesiv de alcool sau tutun. Verifică dacă există reumatism și dacă poate fi găsit un factor declanșator sau un facilitator.
Este esențial să nu mai scarpini zona, deoarece provoacă răni. Oprirea factorilor toxici (alcool, tutun) este mai mult decât recomandată.
Puține cazuri de psoriazis rezistă terapiei, deoarece există o mare varietate de tratamente adaptate diferitelor forme. Dar, din fericire, majoritatea cazurilor de psoriazis au o intensitate ușoară până la moderată și nu necesită niciun tratament „greu”. În acest sens, tratamentele locale sunt, de obicei, suficiente, dar trebuie aplicate în mod regulat pentru această afecțiune cronică. Dacă tratamentul este întrerupt, leziunile reapar.
Tratamentele locale includ corticoizi și derivați de vitamina D. Hidratează pielea zilnic cu creme pentru a limita recurențele; uscăciunea cutanată facilitează recurențele. Pe scalp, solzii pot fi îndepărtați cu un tratament keratolitic (acid salicilic, uree).
Tratamentele generale utilizate includ fototerapia realizată de către un dermatolog, retinoizi, metotrexat, ciclosporină și medicamente biotehnologice.
Trebuie reținut că dermatita seboreică nu este o afecțiune contagioasă. Prevenirea constă în primul rând în limitarea factorilor declanșatori, cum ar fi zgârierea care menține plăcile și aplicarea produselor iritante sau neadecvate.
În general, apar ameliorări datorită soarelui și băilor în mare. Cu toate că DS nu poate fi vindecată, trebuie doar să înțelegem că îngrijirea regulată determină remisii prelungite și îmbunătățește în mod semnificativ calitatea vieții pacienților.
Alege produse de igienă blânde cu pielea, ce oferă o înaltă toleranță: fără parfum, fără conservanți, fără agenți tensioactivi. Usucă față cu precauție, fără a freca. Pentru a afla mai multe despre îngrijirea scalpului și a părului atunci când suferi de DS click aici.
Hidratarea este esențială în cazul scuamelor. Aplică în mod delicat, de 1-2 ori pe zi, un produs de îngrijire cu o înaltă toleranță (fără parfum, fără conservanți, fără agenți tensioactivi) pentru a combate inflamația.
Poți aplica o mască de hidratare intensivă de 1-2 ori pe săptămână.
Iar atunci când observi o îmbunătățire, este important să continui tratamentul timp de câteva luni, deoarece inflamația persistă pentru o lungă perioadă de timp, chiar dacă nu mai este vizibilă.
